DANIEL CORBU

Toamnă prin Chândogya Upanişad

Doamnei Inger Johansson

Umblu de nicăieri spre nicăieri
ca o timidă religie
ascultînd cum îmi creşte o fereastră
în carne.
Intru în Sodoma ca-n barul de noapte al lumii
fericit cabaret
unde Diavolul îşi amestecă proprietăţile
                                                 cu Dumnezeu.
Găsesc Bucuria o-nghesui prin colţuri
o mîngîi o pierd.
Îmi spun bătrînii: „Dacă vei fi singur
îţi vei aparţine în întregime”. E toamnă.
Pieţele stau răstignite-n surîsuri
ici colo cîte-un Hamlet discreditat
şi zeii culeşi firmituri dintre cărţi.

II

Da, pînă şi aparenţa ne-nvaţă cîte ceva!
Cumpăr cartea morţilor citesc şi
mă visez fără pîntec şi gură.
Ce-i clipă? Ţi-am mîngîiat
ca nimeni altul sînii albaştri
am despărţit şi eu uscaturi de mare
am încurajat răsărituri
am ajutat soarele să se nască.

III

Vine un timp cînd trebuie s-alegi între visare şi faptă.
Îmi spun bătrînii: caută o uşiţă
şi fugi fugi!
La răscruce de drumuri tinereţea
Se scarpină-n cap.
În CHÂNDOGYA UPANIŞAD înţeleptul
spune că o dată la şapte mii de ani
un munte se prăbuşeşte în sine
şi în locul lui rămîne o cicatrice
ruşinoasă.