Rīul ce trece prin inima mea



Să vină seara.
Aşteptarea să limpezească noi vīnători
de cuvinte vīnători cu ogari alergīnd.
Tac. Uneori semăn cu refugiile
īmi īnghesui singurătatea-n oglinzi
                                                (nici o victorie)
cineva mă ademeneşte cu vorbe ca monezile
fierbinţi
mamă nu e moartea
trecem fiecare cu o altă icoană īn mīini
roua deconspiră sigiliile luna
descuie toate uşile
īţi mai aminteşti rīul ce trece prin inima mea
mamă de cīnd mă ştiu adorm cu mīinile goale
ce să fac
exist şi eu ce subţire mi-i umbra.


















poezia următoare
poezia precedentă