DANIEL CORBU

Nopţi cu lună peste hematiile visului

O vară întreagă au căzut stele
şi nimeni n-a ştiut să-mblînzească furtuna.
Ostenit am privit în oglinzile oraşului:
VODKĂ. ÎNJURĂTURI. MĂTREAŢĂ. POEŢI. TRIUMFALĂ
PROVINCIE!
Ce bine ne cunoşti prafule ieftin ilustrativ
dă-ne nouă azi ce ne dai şi mîine
şi izbăveşte-ne pre noi de hazardul cel rău!
                      Halte tîrfe roboţi!
Cei condamnaţi să ducă vecia mai la vale
fără repaos la carul deşertăciunii împing.
Cineva tîrîie funia peste lucrurile lumii
contemplînd cu nesaţ
gîtul norului negru convalescent.
                      Biserici imne ceruri.
Aseară într-o cafenea din Copou
prin fumul de ţigări ca-n nouri
Moartea îmi vorbea în sanscrită
despre grijile ei.
Ostenit am privit în strîmbele oglinzi:
Vodkă. Înjurături. Mătreaţă. Poeţi.
Atîtea regrete şi tot atîta spumegîndă
                                            speranţă.
Nopţi cu lună peste hematiile visului.
Postmoderniştii dorm
Buciumul tace cu jale.