DANIEL CORBU

Noi veşti despre pasărea oarbă Dali

Motto: Primiţi-l cum se cuvine pe călătorul străin
Poate că el poartă semnul!

Nu mă mai recunoşti poartă a liniştii
în zadar paşii mei bat dalele jur împrejur!
Bezna trece de pe o stradă pe alta deopotrivă
murdărindu-le
şi iată-mă oprit la jumătatea drumului
precum mîna lui Avraam la uciderea fiului.
Unde să mă mai răsfrîng
dacă şi întîmplările trecute mint? Suflete
aruncat în trup ca regele
într-un umbros sarcofag
la ora cînd viermele părăsea mărul putred
al stăpînirii de sine
ţi-am cumpărat încă un CD cu hîrşîit de valuri
cu gîndul secret să te scap de ziduri
de arlechini mahorcă de creneluri şi de balul
de steaguri de făcătura ce-şi trăieşte
clipa de glorie.

Nu mă mai primeşti poartă a liniştii!
A plecat şi Lenor cea frumoasă precum
grădina Ghetsemani la vreme de rugă
s-a risipit şi măreţia găleţilor cu rouă.
Dar astăzi rătăcind prin frigul altor priviri
m-am întîlnit cu pasărea oarbă Dali

şi iar m-am întrebat: ce fel de pasăre
e aceasta cu aripile înlăuntru şi cu mormîntul
pe umeri ce fel de pasăre e acest zeu inform
păgubitor de limite?
Şi pe cînd cele şase întrebări mi se înghesuiau la lucarne
ea mă opri înainte de
primul cuvînt şi spuse:
Prea multe întrebări pentru cel singur
Nimeni nu poate corecta şpalturile greşitei tale
                vieţi
totul e clinic pînă şi risipirea
lungă lista proscrişilor
frumoasă piramida de capete.