Micul foc al īnfrīngerii



Alvaro Mutis, īntīlnirea n-a avut loc. Poemele umilinţei
s-au răspīndit asemenea unui gheizer de păsări.
Exilul asemenea noroiului īn soare a pierit cum
rīsul subţire al aşteptărilor jidovul rătăcitor
vīntul cel orb voinţa mea de ordine īn zilele
iritate de prezenţa īnvingătorilor.
(Pe masă sandvişul
conserva de peşte cafeaua cu frişcă neatinsă.)
O jumătate de viaţă mi-a luat organizarea
pustiului īnaintarea pe drumurile albe spre clipa
de graţie.
Totuşi, Alvaro Mutis, īntīlnirea n-a avut loc
templele au ars
insomniile n-au mai salvat nimic
bicicletele maşinile de cusut tomberoanele
s-au rostogolit odată cu bocitoarele lumii noi.
Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deşert
se-ncălzesc şi azi la micul foc al īnfrīngerii.
Dar īntīlnirea n-a avut loc:
o colonie de spirite vlăguite zădărăsc fantoma
unei seri de april.
Orbecăim. Ne gīndim la
şalupele rīului la barăcile şi fesele fierbinţi
la clipele care se sinucid neputincioase īn faţa noastră.
            Alvaro Mutis
īntīlnirea n-a avut loc amintirile rod precum
cariu-n grindă şi acesta-i simptomul
că iar voi scrie un lung trist poem despre devastatoarea
Absenţă.