Manualul bunului singuratic



Īncă te ştie gura mea sărutīnd lame subţiri
īncă te ştiu mīinile plīnsul fără motiv
vai mie rătăcitor prin oglinzi
firmiturile cīntecului au amuţit
şi-i atīta linişte
de parcă-aş fi murit īn mai multe trupuri deodată.
Cīndva stam printre īmpuşcăturile rīsului
sfidam de departe desfrunzitele ore
acum tot mai spăşit īnaintez
de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul.
Īncă te ştie gura mea sărutīnd lame subţiri
īncă te ştiu mīinile plīnsul fără motiv
pe străzi amurgite cineva proclamă totemul
iubirii īntoarcerea la cărţile care ne-nving
cuvintele trec obosite ca spălătoresele seara
īngerii dorm
prietenii īmbćtrīnesc īn fotografii
Manualul bunului singuratic līncezeşte-n odăi.
















poezia următoare
poezia precedentă