DANIEL CORBU
"Dumnezeu e mort - spune Nietzsche
E doar obosit - spun eu - şi cāteodată amnezic"
Desantul lui Daniel Corbu
Daniel Corbu aparţine promoţiei '80 a literaturii romāne dar ilustrează o foarte interesantă disidenţă faţă de programul acesteia, revendicīndu-se mai curānd de la trăsăturile promoţiei anterioare, īn linia Mihai Ursachi - Cezar Ivănescu şi alţii. Apoi, poetul este - prin arsenalul de tehnici şi prin atitudine - un postmodern, dar nu o dată ironizează, cu voluptoasă rāvnă, postmodernismul:
„Postmoderniştii dorm/ Buciumul tace cu jale” (Nopţi cu lună peste hematiile visului).
Postmodernismul, cel puţin īn faza lui matinală, americană, desfide istoria, tradiţiile, temele „mari” ale existenţei. Ori Daniel Corbu refuză, cu ostentaţie parcă, să se dezică de ele. Poetul nostru cultivă poza (nonşalant) sacerdotală, tenta (neglijent) sapienţială, tonul (relativ) oracular.
Ion MIRCEA