Hamlet, zadarnicul hamlet



Motto: Orgoliile ca şi mitologiile
totdeauna deasupra

Aşa te strecori prin nopţile strâmte ca un sicriu
cu mâinile ruguri în buzunare
scuipi pe încheieturile serii
sfântă coherenţă a gestului
prin care-ţi îngropi plânsul în genunchi!

Treci umbră a morţii
prin sânge îmi bat tobele tale!
Era o vreme când îţi priveam fotografiile
pe ascuns
iar tu ocoleai copacul cu hieroglife
cu toate rădăcinile în inimă
mai scumpe decât firimiturile pâinii
în patria săracilor.
Stă scris: speranţa-i în spiritul spiritului
dar bunule Hamlet pragurile-s tocite mereu
şi aceiaşi actori încolţesc secunda
rând pe rând vin saltimbacii
veselii arlechini
arătându-şi degetele arse de glorie
precum aripile păsării călătoare de soarele deşertului.
Astfel frunzele adevărului cad galvanizate în râu
astfel poţi construi un teatru cu păcate egale
în care memoria îşi îngroapă morţii pe rând
astfel acrobaţia e doar o problemă estetică
iar lumea-i o catacombă cu şobolani hămesiţi
în care tronează Marele Eu.
Treci umbră a morţii
prin sânge îmi bat tobele tale.
Ce mari proteze poartă Dumnezeu!




poezia următoare
poezia precedentă