DANIEL CORBU

Eonul marelui desant

Tu-mi spui că după Golgota
orice tragedie e imperfectă
că mai uşor dezintegrezi un atom
decît o prejudecată că înăcriţi de lume
mulţi se vor din nou în pîntecul mamei
că laşitatea-i frînghia de împodobit bucuria.
Tu-mi scrii “dintr-un infinit dormind
visător şi trimbulind”
că dimineaţa-i o zdreanţă
           atinsă de zei
că s-au înmulţit agenţiile vidului
şi că urmînd cu noi asaltul mai binelui
din bine
au apărut Golologia Neantologia
şi alte ştiinţe aţoase de inaugurat libertatea
                                                          desfrîului
că Manualul bunului singuratic
(la care-am lucrat şapte vieţi prin peşterile tibetane)
e otrăvitor aberant ceţos pentru pricăjita noastră planetă
că orice avort e mecanică oarbă
că ne-amăgim peste măsură cu jocul de-a
                                 baba-oarba
şi de-a „unde sunt cei care sunt”.
Dragul meu şi pe acestea
le cunosc în amănunt.