Ea


                                                            Filomenei


Ea mă opreşte cīnd plīng din oarecari pricini
ea īmi īncolăceşte īn jurul gītului fularul
ca pe un şarpe kaki
īmi admonestează birjareriile īmi spraiază
            Apocalipsa
īmi potriveşte mai bine zorii īn inimă
ea īmi apasă pedala curajului şi mă apără
de propriul frig.
Ea mă izbăveşte de īngerii cei răi
de faraonii
văzduhului cu care lupt īn donquijotesca mea
impertinenţă
şi mă corectează ca pe-un şpalt īn nopţile
cīnd i se pare că mor prea īncet.



















poezia următoare
poezia precedentă