DANIEL CORBU

Corabia

Zi de zi am lucrat la corabia cu şapte pînze
ca la o mare construcţie.
I-am aşezat cu grijă prova teuga babordul,
Treceau zilele - prostituate fierbinţi
pentru ibovnici de treabă. Tinereţea
aşa a trecut.
Veneau oamenii un fel de Iisuşi astmatici :
„Se spune c-ar înălţa o corabie
dar nimic nu se vede - ziceau -
poate că-i doar o corabie de vorbe".
Zi şi noapte am continuat să lucrez la corabie.
Zi şi noapte imperiul îndoielii am frînt.
I-am aşezat cu grijă pupa trirema odgoanele
despăturita vatră din suflet găleţile cu rouă
„Poftiţi în corabia cu şapte pînze
vîntu-i prielnic şi depărtarea ne-aşteaptă
iat-o cum luminează cu toate rănile sale !"
Dar oamenii întîrziau să urce.
„Asta nu-i o corabie ca toate corăbiile
ziceau încercînd în mîini carcasa de litere
fierbinţi
asta e o corabie de silabe
asta e o corabie umplută cu lacrimi".