DANIEL CORBU

Colocviile Naţionale de Poezie

de la Târgu Neamţ

    

    

                   

Impresii ale scriitorilor participanţi

Râsul sănătos al unei generaţii
Dragă Daniel Corbu ,îmi amintesc cu foarte mare acuitate de entuziasmul acelor întâlniri poetice, organizate de tine, pentru prima dată într-un oraş mic de provincie, o evadare deci din marile centre culturale şi universitare ale ţării. O evadare într-un spaţiu încărcat de spiritualitate, de conştiinţă istorică şi de... răbdare seculară în faţa delirului istoriei.. Îmi vin în minte fragmente de chipuri, râsetul sănătos al unei generaţii care era solidară în ciuda diversităţii stilistice, şi mai ales îmi vine în minte întâlnirea din 1987, când am plecat din ţară, nici n-am mai participat la o astfel de sărbătoare a poeziei. Mi-e dor să se mai întâmple. Cu acelaşi gând bun!
Matei VIŞNIEC, Paris, 2003

Un colocviu al noii generaţii poetice
Cu totul semnificativ mi se pare că acest colocviu n-a fost organizat într-unul din marile centre, ci la Târgu Neamţ, într-un judeţ în care există, la ora actuală, unul din cele mai vii şi mai interesante grupuri poetice din ţară: Daniel Corbu (sufletul manifestării, autor al unei lucrări de licenţă despre generaţia '80), Nicolae Sava, Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu.
Ion ZUBAŞCU (Flacăra, 1984)

La înălţimea marilor tradiţii
Felicit pe organizatori pentru această iniţiativă, precum şi modul lor specific de a fi gazde. Sper ca acest colocviu să devină o tradiţie cunoscută în întreaga ţară şi, mai cu seamă, sper ca poezia - aţâţ de strălucit reprezentată la Neamţ - să se ridice la înălţimea marilor tradiţii existente aici.
Mircea MARTIN (Ceahlăul, 1984)

O idee generoasă
O idee generoasă de întâlnire şi de dialog între poeţii tineri la Târgu Neamţ, loc pe care îl compar, datorită existenţei unei importante grupări scriitoriceşti, cu Fălticeniul interbelic.
Laurentiu ULICI (Ceahlăul, 1984)

Bucuria reîntâlnirilor cu prietenii
Iniţiate încă din 1984 la Târgu Neamţ de Daniel Corbu şi de gruparea poetică din această parte a Moldovei, Colocviile de poezie sunt acum, în conştiinţa noastră, legate de bucuria reîntâl­nirilor cu prieteni, sunt prilej de meditaţie asupra lucrului pe care-1 facem în singurătate. În această toamnă, aici, la Neamţ, am avut senzaţia că tot ce s-a întâmplat în numele poeziei a ridicat o citadelă trainică, demnă de a ne apăra credinţele. Neamţul este unul din locurile privilegiate din Europa. Mulţumiri organizatorilor!
George VULTURESCU (Ceahlăul, 1987)

Seriozitate şi responsabilitate intelectuală
La Târgu Neamţ, generaţia '80 s-a identificat, şi la nivel teoretic, prin conferinţele sau discuţiile de vădită seriozitate şi responsabilitate intelectuală.
Marin MINCU (Ceahlăul, 1987)

„CREDEAM CĂ ÎN NOI FURNICĂ DUMNEZEIREA"
Interviu cu poetul Daniel Corbu,
organizatorul Colocviilor

 

Liviu Apetroaie: Drag Daniel Corbu, ce crezi că justifică acum, după douăzeci de ani, iniţiativa rebelă de a-i reuni, în oraşul de sub Cetatea Neamţului, pe scriitorii reprezentativi ai generaţiei '80?

Daniel Corbu: În 1984 eram toţi foarte tineri. Lucram întru frumos şi bine şi solidaritate, conştienţi atunci, dar mai ales acum, că nimic nu se compară cu entuziasmul tinereţii. Eu aveam treizeci şi unu de ani, eram instructor de teatru şi poezie (auzi cum sună!) la Casa de cultură din Tîrgu Neamţ şi, cu un an înainte, îmi susţinusem (student întîrziat, deh!) lucrarea de diplomă cu tema „Generaţia '80 în literatura română", avîndu-1 ca îndrumător pe distinsul profesor Nicolae Manolescu. Adunam acolo zece poeţi în care aveam încredere (Florin Iaru, Matei Vişniec, M. Cărtărescu, Ion Mureşan, Lucian Vasiliu, Magdalena Ghica, Mariana Marin, Traian T. Coşovei, Emil Hurezeanu şi Nichita Danilov) şi, ajuns la Tg. Neamţ, după ce ilustrul Cenaclu de luni fusese pulverizat, mi-a venit ideea întrunirii poeţilor şi criticilor tineri din întreaga ţară. În carne şi oase. Aşa s-a şi fost făcut ca ei să sporească, în fiecare toamnă, poezia de la apa Ozanei şi din mirificul ţinut al Neamţului. Cît de rebelă a fost iniţiativa, se va şti în timp.

L.A.: Erai conştient de riscurile despre care am aflat şi eu, dar mult mai tîrziu?
D.C.: Riscuri erau peste tot şi mai ales cînd era vorba de un fel de banchet al gureşilor poeţi. S-au citit aici cele mai dure, subversive poeme, refuzate oricînd de cenzură, au fost rostite dicursuri libere despre condiţia scriitorului şi despre o altfel de angajare decît cea impusă de ideologia comunistă. Şi, la fel de impor­tant, generaţioniştii s-au cunoscut între ei şi s-au iscat, de la prima vedere, prietenii de durată.

L.A.: S-a creat un curent de forţă, odată cu aceste Ccolocvii. Unde sîntem azi, la 20 de ani, după acele începuturi? Ce rămîne?...
D.C.: Nostalgică şi provocatoare, atît de uzitata zisă a lui Dumaş! După douăzeci de ani, au rămas, cum bine ştii, cărţile (numai versul, domnule!) şi cei blestemaţi să facă literatură. Dacă atunci era perioada solidarizării, perioada în care credeam că în noi furnică dumnezeirea, după 1990 a început desolidarizarea, pînă acum, cînd a venit vremea seniorilor. La proba cu timpul şi cu cititorii, cîţi au mai rămas, îmi place să cred că întrunirile de la Târgu Neamţ din anii 1984-1989 de care vorbim au marcat orice participant şi că fiecare poet prezent le-a asimilat unui romantism tineresc de bună calitate.

A consemnat Liviu Apetroaie