Cimitirul din sīnge



Mult prea majestuosului
poet Ion Mircea

Pe nesimţite atītea lucruri devin muritoare
şi pe nesimţite atītea răsar din broderii de neant!
Cīnd vorbeai de ninsorile cu globule albe şi roşii
dintr-un sīnge universal
eu chicoteam prin colţuri Ioane Mircea.
Zīmbeam.
Pīnă cīnd am văzut cum se deschid
ferestrele poemelor tale
să intre aer curat dimineaţa.
Pīnă cīnd m-am simţit şi eu stăpīn
pe principiul imixtiunii lumilor
şi am văzut sīngele morţilor
oxigenīnd sīngele celor vii. Pīnă cīnd
am scris dintr-o răsuflare poema crinului roşu
şi-am făcut portretul robot al totenului.
Atunci Manualul tău de adoraţie universală
mi-a fost la mare căutare şi de rodnic folos
pentru că īncepusem, drăgăliţă Doamne, să ademenesc
crucile negre
din sīngele cerului
şi să probez adoraţia magilor
purtaţi secol de secol īn roabele lumii.









poezia următoare
poezia precedentă