Cartea trupului



Creierul ăsta īn formă de cruce
la care te-nchini zeule maimuţoiule
pe care te laşi răstignit zilnic
nimeni nu ţi-l primeşte plocon.
Aici se-nchide cartea trupului
şi altceva trebuie să-nceapă.
Fiecare cu steagul lui. Dar cine să-l poarte?
Că tu stai
prăbuşit peste propriul maldăr de vorbe
ca peste-un munte tocit
īnăcrit de tertipuri tehnici de-a fi tu īnsuţi.
Toţi īţi ştiu drumurile şi nimeni
nu-ndrăzneşte a le urma
şi nimeni nu vrea altfel să te nască.
De-acum, ce ţi-a hărăzit zeul cel bun:
vei fredona ceva care să acopere flămīnzenia

vei aştepta metafora să-ţi intre
           ca tīrfele īn aşternuturi
te vei pierde printre fărīmele unui adagio
vei afla cīt cīntăreşte umbra.
Tīrziu vei īmpături ghilotina
şi-o vei ascunde-n surīs.











poezia următoare
poezia precedentă